Cultură şi învăţământ

ŞCOLILE

Pe cuprinsul comunei există un număr de cinci şcoli. Astfel enumerăm:
-Şcoala de Arte şi Meserii- Valea Ursului;
-Şcoala cu clasele I-VIII- Chilii;
-Şcoala cu clasele I-IV-Bucium;
-Şcoala cu clasele I-IV-Giurgeni;
-Şcoala cu clasele I-IV-Muncelul de Jos.

La nivel de comună există în jur de 630 de elevi, din care:
-preşcolari-80;
-elevi învăţământ primar-259;
-elevi învăţământ gimnazial-208;
-elevi S.A.M.-82.

Numărul de clase este următorul:
-4 grupe gradiniţă;
-16 clase învăţământ primar;
-12 clase învăţământ gimnazial;
-4 clase S.A.M.

Resurse umane:
-24 titulari;
-20 suplinitori.

Din totalul de 44 cadre didactice doar 7 sunt necalificate, însă acestea urmează a-şi
definitiva studiile în viitorul apropiat.

Resurse materiale:
-10 corpuri de şcoală funcţionale pe teritoriul comunei;
-mobilier nou, modular în toate şcolile;
-sala de festivităţi la Valea Ursului şi Chilii;
-o bibliotecă şcolară la Valea Ursului şi Chlii;
-un atelier croitorie dotat cu maşini de cusut şi tricotat;
-un atelier tâmplărie dotat cu diverse maşini şi unelte de profil;
-aparatură audio-video, de informatică şi calculatoare etc

Astăzi, unitatea noastră şcolară răspunde cerinţelor societăţii româneşti de educare a tinerelor generaţii în spiritul democraţiei şi drepturilor omului.
Vom prezenta, consecutiv, câteva date esenţiale despre fiecare şcoală în parte.

ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII VALEA URSULUI

Prima şcoală din sat a fost construită în anul 1908, având ca profesori familia Platon.
În anul 1914 se construieşte un alt corp de şcoală, lângă fosta Primărie. Acea clădire avea o suprafaţă de 150 mp., cu trei săli de clasă, învăţământ primar, şi din surse neoficiale
se ştie că ar fi fost înfiinţtată înainte de 1894.
În anul 1933 se trece la învăţământ obligatoriu de 7 clase şi de aceea se impune
construirea unui alt corp de şcoală. În 1958 se ridică cel de-al doilea corp de şcoală, cu suprafaţa de 211 mp., prevăzut cu două săli de clasă.
Începând cu anul 1972 au apărut alunecări de teren care au afectat mai bine de jumătate din satul Valea Ursului şi implicit centrul comunei, impunându-se astfel construirea
unor corpuri noi pentru şcoală.
Astfel, între 1973- 1974 se termină construcţia unei noi clădiri ( corpul A), având o suprafaţă de 505 mp., cu parter şi nivelul 1, cu 8 săli de clasă, o sală de sport, cancelarie, bibliotecă şi 3 cabinete.Astăzi în acest corp învaţă clasele V-VIII.
În anul 1979 se termină a doua clădire (corpul B) prevăzută cu demisol, parter şi etajul 1, destinată internatului şcolar pentru copii navetişti. Mai târziu este modificat şi transformat în corp de şcoală.
În anul 1991 s-a înfiinţat învăţământul complementar de 2 ani iar în corpul B au luat fiinţă două ateliere dotate pentrtu profilul „industrie textilă" şi profilul ,"prelucrarea lemnului".
Învăţământul complementar s-a transformat în şcoală de ucenici iar mai apoi, în anul 2003,
în Şcoală de Arte şi Meserii.
Tot în corpul B îşi desfăşoară cursurile ciclul primar şi grădiniţa.
În prezent şcoala dispune de 16 săli de clasă, 1 cabinet de informatică (acum este punct de informare prin internet), un atelier de croitorie, un atelier de tâmplarie, o bibliotecă.
Colectivul didactic se caracterizează prin preponderenţa tinerilor al căror entuziasm şi spirit de observaţie se imbină eficient cu experienţa celor mai în vârstă.

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII CHILII

Prima scoala (corpul A) a fost construită în anul 1890 cu 2 săli de clasă, la care prin anul 1914 s-au mai ataşat încă 2 săli de clasă. În anul 1952 se construieşte corpul C cu destinaţie iniţială de locuinţă pentru cadre didactice, în prezent fiind dezafectat, urmând a fi
demolat în vederea construirii unui nou corp de şcoală.
În anul 1974 se construieşte corpul B de scoala, cu 2 săli de clasă care a avut ultima reparaţie capitala în anul 2002.

 
În prezent, în corpul A şi B funcţionează învăţământul primar dar şi cel preşcolar.
La data de 01.06.2004 se inaugurează corpul D de şcoală, construit printr-un program
de la Banca Mondială, având 4 săli şi în care funcţionează în prezent învăţământul gimnazial.

ŞCOALA CU CLASELE I-IV BUCIUM

Prima şcoală s-a construit în anul 1914, având 4 săli de clasă şi o sală de sport şi în care funcţionează în prezent gradiniţa Bucium.
În anul 1950 se infiinţează prima şcoală de 7 ani din comună unde au învăţat sau au dat examene tineri din toate satele din împrejurimi.
În anul 1964 se finalizează construirea celui de-al doilea corp de şcoală cu 2 săli de clasă, unde în prezent funcţionează învăţământul primar.

ŞCOALA CU CLASELE I-IV GIURGENI

În anul 1910 se construieşte prima şcoală care nu mai există în prezent.
Şcoala actuală a fost construită în anul 1970 având 7 săli de clasă în care funcţionează în prezent o grădiniţă şi învăţământul primar.

SCOALA CU CLASELE I-IV MUNCELUL DE JOS

Încă din 1910 există şcoala de 7 clase primare şi a funcţionat ca şcoală de7-8 ani până
în anul 1973, când datorită alunecărilor de teren mulţi săteni s-au mutat fie în Valea Ursului
fie în alte localităţi.
Din acest an şcoala funcţionează cu clasele I-IV , sub denumirea de Muncelul de Jos
Nr. 1, care în anul 1980 se mută într-o casă cumparată de sateni.
Datorită întinderii satului în 1960 se construieşte Şcoala Muncelul de Jos nr. 2, cu 2 săli de clasă.
Din anul 2005, printr-un nou program, în satul Muncelul de Jos s-a construit o nouă şcoală cu 4 săli de clasă. Aceasta a fost dată în folosinţă la 15 septembrie 2006.

CĂMINE CULTURALE/SĂLI DE FESTIVITĂŢI

În vederea organizării unor evenimente în comună, sunt amenajate fie săli de festivităţi fie cămine culturale.
Există un cămin cultural în satul Valea Ursului într-o clădire construită inainte de
1989 şi unul în satul Giurgeni, în imediata apropiere a şcolii. Dealtfel şi în satul Bucium există
în corpul construit în 1914.
În celelalte sate există doar săli de festivităţi, încorporate şcolilor (Chilii, Muncelul de Jos).

BISERICILE

BISERICA DIN SATUL VALEA URSULUI

Această biserică are hramul „Sfântul Dimitrie" pe data de 26 octombrie, hram stabilit după numele ctitorului acestui locaş. Este construită din cărămidă în 1846 de către banul Dimitrie Drăghici, proprietarul moşiei Valea Ursului şi intemeietor al satului Giurgeni, fondatorul „spitalului Drăghici" din Vaslui. A fost sfinţită la 26 octombrie de Veniamin Roset, fost episcop al Romanului.
Al doilea ctitor este epitropul bisericii din acea vreme, Panaite Donici, fost proprietar al moşiei Valea Ursului, fost ministru al agriculturii, comerţului şi lucrărilor publice sub domnitorul Carol I, mare donator al „Spitalului Drăghici" din Vaslui.
Mormintele acestor ctitori se află în curtea bisericii.

Biserica este parţial înconjurată de un zid ce nu reprezintă decât un rest din ceea ce fusese odinioară, fapt confirmat şi de conţinutul unor vechi documente:

„...Amărât, Donici s-a retras la moşie, Valea Ursului. A înconjurat curtea cu un zid înalt; n-a mai ieşit, n-a mai primit pe nimeni până la moarte; doar de câteva ori pe Asăndică, fratele mamei, pe care-l botezase."

În cartea de hotărnicie ce datează din 19 februarie 1903 este specificată suprafaţa deţinută de biserică:
„Locul bisericii este un patrulater în formă şi mărimea ce se vede pe planul hotarnic având o suprafaţă de 10 ari şi 27 centiari din a obştii, lângă locul bisericii şi cimitir este un loc, cu casă pentru preot având 1,40 ha, lângă cimitir despre şosea sunt două locuri ale bisericii, la nord învecinate cu moşia d-lui Donici"
Biserica din Valea Ursului nu deţine valori de patrimoniu, iar casa parohială s-a construit în 1958.
Cimitirul se află în curtea bisericii, la nord de aceasta.
Primul preot paroh de care îşi aduce lumea aminte a fost Vasile Herţanu (prin anii 1900), apoi Popa Ştefan (din 1902), urmând Michiu Ştefan din 1945 până în 1995.
În prezent slujeşte preotul Buric Adi.

BISERICA DIN SATUL MUNCELUL DE JOS

Are biserica filială a parohiei Valea Ursului, biserica „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril".
Este construită din lemn la 1845, de către enoriaşi.
Biserica de piatră de aici se proiectează în anul 1925, la acea dată fiind cea mai modernă şi frumoasă din zonă. Se sfinţeşte la 8 noiembrie 1953, având acelaşi hram. De această biserică sătenii vor beneficia doar 21 de ani, până în 1973-1974, când se produc mari alunecări de teren.
Biserica, astăzi, are un grad mare de înclinaţie, dând senzaţia că se poate prăbuşi în orice clipă.
Din anul 1974, slujbele religioase se ţin în biserica de lemn, hramul satului rămânând acelaşi.
În această biserică slujeşte preotul Buric Adi.
În zona denumită Fundul Şiştarilor există o altă biserică, cu hramul „Sfântul Nicolae", biserică la care slujeşte preotul Neguriţă Claudiu.

BISERICA DIN SATUL BUCIUM

În articolul publicat de către profesorul Nicolae Stoicescu în Revista Mitropoliei Olteniei, afirma că în 1730 exista în satul Bucium biserica cu hramul Sfântul Nicolae, însă
nu specifică dacă avea forma actuală şi amplasamentul actual.
Pictura bisericii, cea originală, se pare ca a fost realizată de Eustatie Altini, însă a fost decapată în timp şi înlocuită.
Pe la 1790 se realizează construirea pe amplasamentul actual iar ctitorul pare a fi boie-
rul Iordache Ilschi. În acest sens există documente, în scriere chirilică, ce atestă aceste afirmaţii.

„Cumpăratu-s-au aceste douăsprezece minei de la mine, Iordachi Ilschi, clucer, şi li-am afirosit bisericii din satul mieu Buciumi spre lauda Atotputernicului Dumnezău şi spre veşnica pomenire părinţilor miei, Alexandru şi Anita şi a soţii mele
Zoiţa şi a tot neamului mieu-1808-ghen(a)r(ie)20."

Alte obiecte de cult ca mineie, clopote, unele veşminte, covoare, cărţi de cult, au fost dăruite de boierul Nicolae Negruzzi, care făcea parte din divanul ţării.
În jurul anului 1800 se dă cu aproximaţie forma actuală însă au mai fost realizate unele modificări în timp.
Înainte de 1942 biserica din satul Bucium aparţinea de parohia Poienile de Jos, comuna Roşiori, judeţul Roman. În 1942, ia fiinţă parohia Bucium conform ordinului nr.8399
din 1941 a Sfintei Episcopii a Romanului, situaţie existentă şi astăzi.
Biserica are forma unei corăbii.
Cimitirul, iniţial, era amplasat în curtea bisericii, însă din 1864, în urma împroprietăririi, a fost amplasat în locaţia actuală de la marginea satului.
În trecut la această biserică a slujit preotul Michiu Ştefan iar în prezent se află preotul Neguriţă Claudiu.

BISERICA DIN SATUL CHILII

Cu privire la etapele istorice parcurse de această biserică, avem mărturii atât ale unor oameni mai bătrâni cât şi informaţiile furnizate de documentele existente în arhiva parohiei.
În anul 1810, paharnicul Vasile Hârţescu, proprietarul moşiei Chilii, spre a-i despăgubi oarecum pe locuitorii fostului sat „Glodeni" de incendierea bisericii, dar mai ales pentru a-i atrage lângă conac, le-a donat lângâ acest conac un teren de 1,85 ha. Ca loc de biserică şi casă parohială. Pe acest loc, tot în 1810, paharnicul Vasile Hârţescu le-a construit pe cheltuiala lui o bisericuţă din lemn cu vălătuci de lut.

În 1859, această bisericuţă a fost dărâmată din porunca boierului Dumitru Drăghici,
proprietarul moşiei Giurgenilor, tot atunci începând construirea unei biserici cu zid de cărămidă, construcţie ce se regăseşte şi astăzi. Biserica nouă se află la câţiva metri mai spre sud de cea veche, demolată.
Lucrările de construcţie ale bisericii noi au fost continuate şi duse la sfârşit cu cheltuială boierului Vasile Hârţescu, lucrări definitivate în anul 1864, când a fost sfinţită de către episcopul Nectarie Hermeziu al Romanului.
Cu trecerea anilor, zidăria bisericii începuse a slăbi, din acest motiv biserica se va închide între anii 1895-1896, timp în care zidăria a fost ancorată cu braţe de fier, s-au renovat tencuielile şi s-au construit stranele laterale. Reparaţiile s-au făcut de către boierul Constantin Climescu, tutorele minarilor Agarici, în mare parte cu fonduri din averea acestor minari. La aceste reparaţii a mai participat şi Primăria comunei Chilii cu suma de 1041,05 lei.
La puţin timp după aceasta, s-a renovat şi acoperişul cu tablă zincată aşa cum se prezintă şi astăzi.
Între anii 1956-1957, din cauza vechimii şi mai ales a cutremurului din 1940 se fac alte reparaţii, consolidându-se zidăria, renovându-se tencuielile, se repară pictura şi catapeteasma, s-a zugrăvit în întregime interiorul, s-a executat parţial pictura în altar, naos şi pridvor. Lucrările s-au făcut sub conducerea preotului Vlad Niculaie cu contribuţia enoriaşilor satului Chilii.
Pictura catapetesmei, veche din 1864 al cărei autor este necunoscut, este bine conservată şi are o mare valoare artistică dată de stilul bizantin, în culori vii în care predomină verdele şi rozul. Pictura mai nouă este tot în stil bizantin dar cu unele nuanţe mai moderniste, realizată de pictorul Negrescu din Roman.
În 1988 s-a făcut pictura interioară în ulei, s-a înlocuit mobilierul din tei cu unul din stejar sculptat, lucrarea durând până în 1991.
În anul 1992 s-a făcut resfinţirea bisericii de către PS Ioachim Vasluianu, Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului şi Huşilor, împreună cu un sobor de 12 preoţi.
Între 1998-1999 s-a făcut tencuiala exterioară în praf de piatră atât la biserică cât şi la casa parohială iar în anul 2002 s-a înlocuit tabla de pe casa parohială, lucrări făcute cu sprijinul enoriaşilor parohiei Chilii.
Ca aspect architectural, este în stil simplu românesc, pe dinafară în formă de corabie cu un singur turn cu profil pătrat. Interiorul este pavat cu lespezi de piatră iar pridvorul cu ciment.
Cimitirul este amplasat în extremitatea de sud a satului, la marginea acestuia.
În prezent, la această biserică slujeşte preotul Viliche Valerică.