Relieful şi vegetaţia

Fiind situata în zona de podiş şi relieful este unul de acest tip însă este puternic fragmentat de văile unor ape sau de ample porţiuni de alunecări de teren.
Amintim ca zona este aflată în nordul Podişului Bârladului denumită Podişul Central Moldovenesc, pe două microunităţi de relief, şi anume Dealurile Băluşeştilor şi Dealurile Racovei. Aceste unităţi se suprapun unor porţiuni din bazinele hidrografice ale Siretului şi respectiv Bârladului.
Altitudinile sunt cuprinse între 150~200 metri, specifice văilor şi zonelor mai joase, însă pot ajunge la peste 400 metri pe interfluvii. Astfel altitudinea maximă din comună este de 421,4 metri (Dealul Golanilor ) situată în extremitatea de nord a comunei .
Alte înălţimi ~ Dealul Muncelului 408,8 metri, Dealul Fundul Şiştarului 414,9 metri , Dealul Golanilor (405,9 metri) care coincid cu nişte suprafeţe structurale fragmentate de văi, organisme torenţiale şi alunecări de teren.
Axul central format din dealurile mai sus amintite orientate nord-sud reprezintă linia cumpenei de ape dintre bazinele Bârladului şi Siretului.
Sub aspect structural, relieful este unul de monoclin, cu strate geologice înclinate sub unghiuri cuprinse între 5 şi 10 grade pe directie NNV~SSE. Teritoriul actual al comunei, ca de altfel al întregului Podiş al Moldovei, a fost acoperit de apele fostei mări Sarmatice în care s~au depus sedimente transportate de apele curgătoare simultan cu retragerea spre sud est a apelor Mării Sarmatice.
Privitor la aspectul geologic întâlnim strate depuse cvasiorizontal, în special în sarmatian dar şi în perioade anterioare cât şi ulterioare sarmaţianului. Aceste date sunt confirmate de recentele foraje făcute pe teritoriul comunei în scopul descoperirii unor rezerve de gaz metan. Aceste foraje au adus încă odată în plus argumente în ceea ce priveşte trecutul submarin al regiunii prin faptul că s~au descoperit rezerve de sare cât şi de apă sărată la adâncimi de peste 1000 metri.
Tot în urma forajelor s~a dedus faptul că fundamental cristalin se află la o adâncime de peste 1800 metri nefiind descoperit de acestea.

 
Principalele tipuri de roci ce intră în alcătuirea cuverturii sedimentare de pe teritoriul comunei sunt argilele, gresiile, nisipurile, calcarele oolitice şi alte roci rezultate prin dezagregare, cimentare sau în alte stadii de metamorfism.
De fapt cuvertura sedimentară ce se regăseşte în localitate are o parte inferioară, paleozoică peste care se află o cuvertură sedimentară mio~pliocenă. La rândul ei aceasta este acoperită de strate de nisip, calcare oolitice (în jurul altitudinii de 200~300 metri) peste care se află argile. Printre acestea se pot observa şi gresii (în zona Recea unde alunecările de teren au scos la suprafaţă gresiile sau zona Pietrărie).
Unele văi, ca acea a Bârladului, în zona pădurii Giurgeni, s~a adâncit până la orizonturile
de argilă sarmaţiene ce au o culoare cenuşiu~albăstruie presărate cu intruziuni grezoase.
Altitudinile scad dinspre axul central dat de Dealurile Golanilor, Băneasa şi Muncel spre
zonele adiacente acestuia, astfel: spre est întâlnim valea Bârladului cât şi văile săpate de afluenţii acestuia; spre sud şi vest întâlnim văile afluenţilor mai mici de pe stânga ai Siretului. Partea vestică are altitudini mai mici şi datorită faptului că se face trecerea, discretă , de la zona de podiş la cea de luncă, adică spre una dintre terasele superioare ale Siretului.
Relieful de tip monoclinal este dat de suprafeţe structurale întinse, dispuse la altitudini mai mari, în zonele superioare ale dealurilor, dar şi de spinări de cueste cu faţete spre sud şi fronturi de cuesta spre nord. Spinările cuestelor au de regulă inclinaţii mici sau medii şi le regăsim în zona satelor Chilii, Giurgeni, parţial Bucium şi Valea Ursului.
Pe unele fronturi de cuestă întâlnim terase structurale, brâne, poliţe mai ales în zona Valea Ursului şi Bucium, pe versantul Nordic şi nord~estic al Dealului Muncelului şi Dealului Bolcan. Un alt element specific reliefului monoclinal existent în comună este regăsirea cuestelor de tip oblic întâlnite în aceleaşi locuri mai sus amintite.
Versanţii ce dau spre nord sunt mai abrupţi, trăsătură impusă de structura reliefului (monoclinală) şi care prezintă văi obsecvente, mai ales ale afluenţilor de pe dreapta ai Bârladului şi Bulhacului. Tot pe acestea întâlnim numeroase alunecări de teren ce prezintă forme specifice mai în toate zonele din comună, recunoscute fiind cele din zonele Recea, Pietrărie, Bobeica şi a satului Muncelul de Jos. La acestea au participat şi defrişările în masă care s~au făcut în perioada comunistă dar mai ales în cea de după 1989.
Versanţii orientaţi spre sud sunt mai lini, propice dezvoltării şi expansiunii unor vetre de sat aşa cum vom vedea prin faptul că vetrele actuale ale satelor sunt în mare parte amplasate pe astfel de forme de relief. Aceşti versanţi se prezintă ca nişte limbi ce se alungesc spre sud până la contactul cu o vale a unui pârâu. În zona satului Giurgeni un astfel de versant a fost cultivat cu viţă de vie, având condiţii propice unei astfel de culturi.
La baza unor pante există şi zone glacisate, rezultate în urma fenomenelor de pluviodenudare (eroziune, transport şi acumulare de sedimente de către apele curgătoare sau torenţi). Alte forme de torenţialitate sunt date de rigole (mici şănţuleţe create de ape), ravene şi ogaşe (forme mai mari de scurgere atât ca lungime cât şi adâncime) existente în zona Pietrărie, Recea, Arsiţa, Muncel şi versantul nordic al Dealului Muncelului Dealul Bolcan.

Văile cursurilor, raportate la înclinaţia stratelor, sunt consecvente~parţial Bârladul, Glodeni, Rotărie, Bulhac, Recea, Stuhuşorul şi Giurgenii; subsecvente, cum ar fi Bârladul, parţial Bulhacul şi Glodeni; obsecvente, afluenţii de pe dreapta ai Bârladului ca Beleciug şi Valea Ursului.
Aceste cursuri de apă au format în zonele mai joase terase ce favorizează practicarea agriculturii prin cultivarea unor plante sau folosirea lor pentru nutreţ. Au aceste trăsături deoarece sunt locuri mai ferite cu soluri fertile întâlnite în zona Giurgeni, Bucium şi a iazului de la Şcheia.
Relieful de tip antropic este dat de lucrările realizate de mâna omului cum ar fi lucrările de consolidare şi modernizare a căilor de transport, de consolidare a versanţilor supuşi riscului de alunecări (plantări), existenţa construcţiilor şi amenajărilor, cum ar fi iazul din apropierea satului Chilii.
Un aspect unic pe teritoriul comunei în ceea ce priveşte relieful este Dealul Uriaşului privit sub aspect petrografic. Acesta este alcătuit din nisip cu granulaţie fină, de culoare albicioasă şi ne demonstrează faptul că s~a format prin acumularea de sedimente transportate atât dinspre nord (satul Chilii) cât şi dinspre est (Valea Glodenilor). Dealul prezintă o înşeuare, are orientare nord~sud pe o lungime de circa 350 metri. La baza acestui deal s~a construit un iaz cu profil piscicol.
Aceste trăsături ale reliefului îşi pun amprenta asupra celorlalte elemente de natură fizico~geografică şi economico~geografice ale comunei, dar şi sub aspect torico~demografic.

CLIMA

Fiind asezată într~o zonă de deal, climatul va fi unul specific, adică se încadrează în normele climaterice date de o astfel de zonă, cu înălţimi ce oscilează între 200 şi 400 metri. Trebuie amintit că unii indicatori climatici stau şi sub influenţa altor factori ca aşezarea în ţară, dispunerea reliefului, influenţele externe şi nu în ultimul rând intervenţia omului în modificarea peisajului.
Sub aspectul temperaturilor putem afirma că media anuală este cuprinsă între 6 grade şi 8 grade Celsius. Maximile se regăsesc în luna iulie, şi pot ajunge până la 39~40 grade iar minimile în ianuarie şi pot coborî până la minus 30 grade Celsius.
Numărul zilelor cu îngheţ este de circa 180 iar cel al zilelor cu brumă de aproape 15.
Diferenţele de temperatură apar la nivel de comună prin faptul că, iarna zonele mai înalte (Valea Ursului, Chilii şi chiar Muncelul de Jos) au temperaturi mai coborâte faţă de Giurgeni şi Bucium, acestea din urmă fiind situate la cote mai joase şi la adăpostul dinspre nord al unor dealuri .
Indiferent de anotimp, Moldova fiind o zonă deschisă atât dinspre nord cât şi dinspre sud, masele de aer fie ele reci sau calde, pătrund cu uşurinţă şi în zona comunei impunând caracteristicile aduse de acestea, adică geruri şi viscole iarna, zile caniculare vara.

Precipitaţiile medii anuale se încadrează între 500-600 mm, medie caracteristică centrului Moldovei.
Umiditatea relativ a aerului este de 68% , caracteristică ce diferă de la o perioadă la alta.
Precipitaţiile cad sub formă lichidă vara şi parţial toamna sau primăvara dar mai ales sub forma solidă iarna. Tot iarna ninsorile pot fi însoţite şi de vânt, crivăţ, un vânt specific Moldovei pe timp de iarnă, ducând la formarea fenomenului de viscol cu urmări nefaste în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţilor din comună.
Numărul zilelor cu zăpadă este de 60-80 pe an iar data medie a primei ninsori este cuprinsă între 20 noiembrie şi 1decembrie. Data medie a începutului stratului stabil de zapadă
se observă în a doua jumătate a lunii decembrie, iar sfârşitul stratului stabil la sfârşitul lunii februarie.
Cantităţile însemnate de precipitaţii cad în perioada martie~iunie iar minimul în perioada noiembrie~februarie, fapt constatat şi de măsurătorile fostei staţii pluviometrice din Valea Ursului, pe parcursul mai multor ani.
Cert este ca în urma defrişărilor dar şi a altor cauze privite la scara "macro "nebulozitatea
la nivelul comunei a scăzut deci şi implicit cantitatea de precipitaţii. Unele fenomene meteorologice cu care eram familiarizaţi au dispărut parţial dar au apărut unele noi care ridică probleme nu din faptul că nu s~au mai manifestat ci prin gradul de repetabilitate care îl au. Astfel, iernile au devenit mai blânde, mai sărace în ninsori, cu viscole mai reduse ca număr iar verile sunt presărate cu fenomene extreme ca secete ori căderea unor cantităţi mari de precipitaţii într-un interval scurt de timp, fapt ce duc la ieşirea apelor din mătci, reactivarea unor torenţi, alunecări de teren, înămoliri ale suprafeţelor cultivate etc. Aceste lucruri pot fi puse şi pe seama tăierilor de pădure, desţelenirilor, lipsa vegetaţiei ducând la favorizarea acestor efecte.
În ceea ce priveşte mişcările aerului putem spune că există anumite direcţii preferate, cauzate fie de circulaţia generală a atmosferei (acţiunea ciclonilor şi anticiclonilor), fie de existenţa barajului orografic al Carpaţilor sau a altor factori.
De regulă predomină vânturile cu deplasare dinspre vest însă uneori pot bate dinspre sud sau chiar dinspre nord şi est, care pe timp de iarnă generează viscolul.
Trebuie să amintim că zona comunei se află într~un spaţiu cu influenţe de ariditate, specifice Europei de Est, cu amplitudini termice mari de la vară la iarnă şi cu un deficit în ceea ce privesc precipitaţiile medii anuale.
Datorită reliefului neregulat şi a unei oarecare diversităţi vegetale putem regiona climatic comuna şi pe microclimate. Astfel regăsim :
~ un microclimat al văilor, existent pe cursul Bârladului în zona Giurgeni, în partea inferioară a satului Bucium. Aceste zone sunt ferite parţial de vânturile de nord din timpul iernii, însă tot aici se pot produce inversiuni de temperatură în anotimpul rece. Comparativ cu celelalte zone temperaturile sunt mai blânde.
~un microclimat al platourilor superioare, ce corespund platourilor structurale ca cel al Dealurilor Golani, Muncel şi Băneasa.
~ un microclimat al versanţilor cu orientare spre sud (corespunde cu flancurile sudice ale dealurilor amintite), caracterizat printr~un maxim de însolaţie şi prin întroienire iarna.

~un microclimat al versanţilor orientate spre nord, ai aceloraşi dealuri, cu o largă expunere la curenţii ce bat relativ dinspre nord şi cu fenomene de spulberare a zăpezii pe timpul iernii. Tot aici insolaţia este minimă.
~ un microclimat al zonelor împădurite ce se regăseşte în pădurile existente pe teritoriul comunei, caracterizat prin amplitudini termice mici pe parcursul zilei, cu o atenuare a vântului dar şi existenţa unui grad mai mare de nebulozitate în acele zone.

VEGETAŢIA

Aparţine zonei de pădure specifică altitudinii dealurilor dar şi climatului. Întâlnim arbori ca stejarul (Quercus robur), carpenul, fagul, ulmul (Ulmus campesstris), plopul, frasinul (Fraximus excelsior), tei (Tilia alba), corn (Coryllus)etc.
Suprafeţele de pădure au înregistrat un regres mai ales după împroprietarirea cetăţenilor, suprafeţe mai însemnate rămânând între Bucium şi Muncelul de Jos, respectiv Şiştari cât şi în apropiere de satul Giurgeni. Cândva aceşti codrii realizau o continuitate cu alţii ce duceau până în zona Iaşiului. Pe lângă aceştia există şi o vegetaţie de tip arbuşti, ca porumbarul, cătinişuri, măceşul.
Un alt tip ar fi vegetatia ierboasă, a pajiştilor date de păşuni şi fâneţe ce se regăseşte în apropierea tuturor satelor (Budăi, Pietrărie, Bobeica, zona iazului, Glodeni, Arsiţa). Vegetaţia de mlaştina se întâlneşte mai ales în apropierea iazului sau a unor ape curgătoare şi este dată de stuf (Phragmitas), păpura (Typha), rogoz, iarba de baltă, menta broaştei (Menta piperita), mătasea broaştei.
Întâlnim şi grupuri ierboase din specia xeroterme, ca: pelinul (Artemisa absintium), coada şoricelului (Achilaea panonica), peliniţă (Artemisa austrioca), păpădia, traista ciobanului (Bursa capsula postoris).
Dintre plantele medicinale amintim: coada şoricelului, sunătoarea, muşeţelul, menta.
Vegetaţia de tip xerotermă o întâlnim mai ales în locurile necultivate, înţelenite cum ar fi fâşiile eluviale ale văii Pietrărie, Dealului Muncelului, etc
. Vegetaţia de tip segetal o întâlnim pe terenurile agricole şi este reprezentată de pălămida , ştir, cicoare, lobodă, pir.
Putem afirma că regăsim şi plante specifice silvostepei, mai ales în zonele ocupate de fâneţe, reprezentate de păiuş (Festuca), colilie sau negară.

FAUNA
În ceea ce priveşte răspândirea, fauna este geografico-vegetativă însă cu o slabă reprezentare.
Astfel, în zonele de pădure întâlnim rareori porci mistreti (Sus scrofa) şi căprioare (Capreolus capreolus). În celelalte zone, tot în număr mic întâlnim vulpi (Vulpes vulpes), iepuri (Iepuns europaens), dihori (Mustella puterius), nevăstuici (Mustella nivalis), rozătoare ca: popândăi, şoareci de câmp, hârciogi etc. Dintre păsări întâlnim: huhurezul, ciocănitori, grauri, coţofene; iar dintre cele migratoare: mierla, pupăza, privighetoarea, cucul etc.

În ceea ce priveşte fauna acvatică, o întâlnim fie în pârâurile şi bălţile din comună dar mai ales în apele iazului şi este data de: peşti (crap, caras, biban, fitofag), amfibieni, reptile, insecte şi păsări iubitoare de astfel de mediu.

SOLURILE

Ţinând cont de petrografia regiunii solurile predominante sunt cele argilo-iluviale ce au ca rocă parentală argilă uneori în amestec cu nisipul.
Spre vestul comunei putem spune că solul are o consistenţă mai mare în humus, fiind mai fertil, tinzând spre clasa cernoziomuri.
Pe şesuri şi versanţi apar soluri aluviale (terasa Bârladului, zona de sud a satului Bucium, zona iaz), hidromorfe (în zonele cu umiditate ridicată în sol).
În păduri solurile sunt brune de pădure, corespunzătoare intrepătrunderii etajului stejarului cu cel al fagului.
În ariile cu facies litologic argilos, relieful accidentat al cuestelor a dus la declanşarea fenomenului de deplasare în masă, aşa numitele „pornituri", care a implicat stânjenirea procesului pedogenetic iar invelişul de sol a căpătat un cu totul alt aspect faţă de cel de pe suprafeţele structurale. Aici amintim zonele de alunecări ca: Pietrărie, Recea, Cioate, Arsiţa,
versantul nordic al dealului Muncelului.
O altă cauză a deteriorării solului la nivel de comună este păşunatul excesiv ce se efectuează pe suprafeţe relativ mici raportate la numărul de animale dar şi alte cauze ca defrişările, spălarea versanţilor, lucrări agricole efectuate defectuos, etc.